Soarele moare printre norii ăștia grei de ploaie,
A doua Lună aproape apare, observă ce țin în palme.
Mă ajută să văd prin oameni, chakra e nelimitată,
Atâta timp cât sapi la groapă, timpul zâmbește și pleacă.
Ce pot să zic? De ceva timp ai dispărut din viața mea,
Inima nu prea funcționa, până să vii tu lângă ea
Și te-am rugat să vii din nou, să te simt din nou,
Fă totul gri în jurul tău, ca-n cel mai trist tablou.
Ceartă-mă c-am vină, o, tu prea palidă regină!
Scaldă-mă-n a ta lumină, până-mi mor nervii din retină,
Plimbă-mă până cedez de somn într-o noapte senină,
Plânge-mă dac-am să mor și-apoi să-mi devii iar străină.
Iartă-mă dac-am greșit. De la început te-am admirat,
Dar eram prea mic să te ating și-o perioadă am renunțat.
Lumina ta m-a scos la suprafață, sper că n-ai uitat?
Dragă muzică, tu ești a doua lună de când te-am creat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru o iubire pierdută și admirația pentru muzică, personificată ca o a doua lună. Naratorul își exprimă dorința de a retrăi sentimentele și de a fi iertat pentru greșelile din trecut, găsind consolare în muzică.