Hodi feat Para Şi C. O. D – Indigo

Para:
Visez la aripi curcubeu
Într-un cocon în care-mi trăiesc zilele la indigo
Rase din tipar angro,
Văd pe cer stelele noi cu numele de zeu
Dar eu nu vreau locul lor, eu vreau tăcere
Treizeci de taleri în balanță, cu o viață
Zi-mi parabas într-o piață unde suflete-s la îndemână
Am de unde alege,
Plec cu plase pline și le cern într-un cazan la foc grăbit
Destinele sunt mirodenii,
Mulți nu știu să dozeze, și se nasc greșit toți pământenii
Oameni care mai de care
Într-o fugă oarbă
Se calcă în picioare pentru ce-au pierdut în timp
Nici nu știu încotro merg..
Nici nu știm de ce mai e..
Tot vacarmul, hărmălaia, zgomotul și ura
Pașii ăștia ne conduc de capul lor spre nicăieri
Astăzi e mai rău ca ieri.
Puteam să fiu
Puteai să fii
Puteam să fim
Dar suntem oameni, și e complicat
În van vorbim vorbe goale pentru aruncat
Bulgări de nămol ce lasă în spate sufletul pătat (x2).
Și de câte ori să-ți zic?
Timpul trece prea rapid
Și noi ne târâm orbiți visând ceva mai diferit
Oamenii nu s-au schimbat
Doar s-au stricat în timp.. (x2).

HODI:
Păcat c-o aripă-mi chelește
Iar una nu face față
Că am prins tupeu să zbor
După ce-am stat pe jos o viață
Simt că stau la rând dar singur
Mi-aș dori să fie simplu
Simt bătăile pe minus
Ți-ai șoptit vreodată gânduri?
Poate le concepi altfel
Poveștile triste-ncep cu „A fost odată un ea și-un el”
Ha! Lua-ți-ai inima la pumni
Nu vrei să înțelegi cu toate că te-auzi ce spui
Și, ce-i cu cercul ăsta strâmb?
În care ne-nvârtim orbește
Lăsați c-un singur gând
Gândul bea, trece prin viață
De ce-i gheață împrejur?
Aș vrea să văd mai mult de-atât
Aș vrea să simt că sunt..
Mă rog, n-am vrut să bag cuțitu-n rană
Dar viața îți dă să doară,
Nu se-ncurcă cu o palmă
Vreau să simtă că mi-e dor
Dar la ce bun atâta efort?
Când stai mulți ani de zile-n dinți
E greu să mai speri la confort.
Și, n-ai cum să uiți tot ce a fost,
Îți spun.. indiferent cu ce-ai cusut,
Cicatricile rămân..
și..
N-ai cum să porți măștile atunci când,
Ochii îți reflectă sufletul și ești văzut plângând.. (x4).

C. o. D:
Lângă cei cu două fețe,
Ce nu demult, aveau flori în glastră
Azi au și pământ
Ofilirea ei aproape, doar o faptă ne desparte
Noapte bună, ochiu’ lună, vino mai aproape!
Nu mai sunt eu, respir prea greu
Îți simt suflul de foc, în ceafă mereu
Umbra-mi e crucificată, ființa pătată
Știi, acea pată nu dispare niciodată
De-asta sufletul se scaldă în clor, ador
Să deschid noi cicatrici ce și azi dor
De ce sunt nevoit să-mi adun moralul
De parcă înot în infinit și nu văd malul?
Rasare o fărâmă de căldură și se stinge
Nu înțeleg.. simt frigul cum m-atinge
Cum mă împinge.. cad în necunoscut
Eram mână de mână,
Azi e mână pe mormânt.
Pas cu pas, an de an, ce-i frumos dispare,
Ai totul în palme, dar suferi de crispare
Prin citate și idei, sfârșitul ia amploare