Poate eu nu am nimic să spun,
Eu nu știu să fac nimic mai bun,
Dacă vrei să-ți cânt, ia-mă așa cum sunt
Chiar de sunt nebun.
Vremea mea nu o găsești pe ceas,
Gândul meu e-un cântec fără glas.
Umbre fără chip, castele de nisip
Sunt tot ce-a mai rămas.
Ne așteaptă străzile pustii, râsul fals al
Tristei comedii,
Cât ne mai mințim, cât ne amăgim,
N-ai de un’ să știi
Eu nu pot să mă opresc în loc,
Zodie albă fără de noroc,
Dacă vrei să vezi, dacă nu mă crezi,
Hai și tu în joc.
Hei, hai cu mine și-o să fie bine..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de incertitudine și auto-reflecție, dar și o speranță vagă pentru viitor. Vorbitorul se prezintă cu imperfecțiunile sale, invitând ascultătorul să i se alăture într-o călătorie incertă, dar cu promisiunea că "o să fie bine".