Ai venit când totul era pierdut,
Ai venit și totul a început,
Și tot ce mi-ai dat
M-a făcut să cred din nou
Și tot ce mi-ai dat, oh-ooohh.
Poate ieri, n-ar fi însemnat ceva,
Poate ieri, aș fi putut uita,
Ești tot ce mai am,
Nu mai vreau să pierd din nou,
Ești tot ce mai am, oh-ooohh.
Stai, nu vreau să pleci așa,
Ai să-mi iei ultima stea,
Fără să-mi lași ceva.
Stai, nu vreau să pleci așa,
Ești tot ce mai am.
Ești tot ce mai am,
Până și-amintirile s-au dus,
Ești tot ce mai am,
Poate a mai rămas ceva de spus.
Stai, nu vreau să pleci așa,
Ai să-mi iei ultima stea,
Fără să-mi lași ceva.
Stai, nu vreau să pleci așa,
Ești tot ce mai am, ooohh
Ești tot ce mai am..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dependență emoțională față de o persoană care a apărut într-un moment dificil și a devenit singurul sprijin. Naratorul se teme să piardă această persoană, deoarece o consideră esențială pentru supraviețuirea sa emoțională. Amintirile se estompează, dar nevoia de acea persoană rămâne puternică.