Speranța
(Adrian Ilie/ Cristian Minculescu)
Te-aș ruga, nu pleca, speranța-i doar în calea ta
Calea ta e doar o stea dar într-o zi ea va cădea.
Dar eu știu că vei veni, în ceasurile târzii
Cu-n zâmbet cald și gânduri iarăși mii și mii.
Visul tău cel nou e poate un ecou
Și-aș vrea să îl găsesc în calea mea.
Focul dintre noi se stinge,
Cu flăcări mari ce mor în jar.
Crezi că nu-l mai poți atinge
Viața noastră este amintire, așadar.
Mă simt pierdut iar prin mulțime
Și-am să te caut fără rost.
Tot ce-i între noi, tu știi bine.
Gândul tău cel nou e poate un ecou
Și-aș vrea să îl găsesc în calea mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și dorință după o relație trecută. Naratorul își caută speranța și ecoul visului pierdut în amintiri, simțindu-se pierdut și singur.