Stau singur câteodată
Mă ascund să fiu cu tine
Privesc o poză tristă
Mi-apare o amintire
Durerea e prea mare
Și anii mult prea mulți
Lacrimi curg din cer
Tu uiți
În orice trup ești tu
Iubesc și-apoi renunț
Alerg singur în noapte
Să fiu cu tine iar,
Iar luna mă privește
Ascunsă printre munți
Din nou visez la tine
Tu uiți
Amintiri, amintiri
Strâng în suflet doar priviri
Amintiri, amintiri
Strâng în suflet doar priviri
Amintiri, amintiri
Strâng în suflet doar priviri
Amintiri, amintiri
Strâng în suflet…
Și te strângeam în brațe
Plângeam să nu mă vezi
Mi-ai spus și tu în lacrimi
Că n-are rost s-aștept
Odată-n viață poate
Vei vrea să mai săruți
Același om pe care
De mult încerci să-l uiți
Refren..
Și-așa vom fi
Până vom muri
Prieteni buni pe viață
[x4]
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și dor legate de amintiri ale unei iubiri pierdute. Naratorul își amintește momentele petrecute cu persoana iubită și regretă faptul că aceasta l-a uitat, în timp ce el încă o iubește.