Eu fumez paradisul cu urme de iarba,
Noi fumăm paradisul închiși de afară,
Noi fumăm paradisul cu urme de ghiară,
Noi fumăm paradisul închiși de afară..
Mai da-mi un semn de pe pământ
Idei se pierd în al meu cuvânt, mai da-mi un semn..
Mai da-mi un semn de pe pământ
Idei se pierd în al meu cuvânt, mai da-mi un semn..
Suntem una cu cerul, una cu marea,
Pe pământ nu stăm.
Plecam cu uitarea..
Când cu dorul de ducă ce te apucă
Suprimi și conștiința, și dor de ființă..
Mai da-mi un semn de pe pământ
Idei se pierd în al meu avânt, mai da-mi un semn..
Mai da-mi un semn de pe pământ
Idei se pierd în al meu cuvânt, mai da-mi un semn..
Aici nu ne plouă,
Aici e chemare,
Aici găsești sensul de evadare!
De-aici poți să vezi primejdia care trece peste ocean,
Primejdia-câine, cu ochi de motan!.
Se cere urlare de diafragme
Pierdute-n acorduri de curve vestale!
Și lacrimi! Se cere. Unde se piere.
Cu aripa frântă de cer, în derută..
Fumăm paradisul,
Fumăm paradisul
Noi fumăm paradisul cu urme de ghiară
Noi fumăm paradisul închiși de afară..
Sensul versurilor
Piesa explorează tema evadării din realitate prin intermediul unei stări alterate de conștiință, căutând un sens dincolo de limitele fizice și emoționale. Versurile sugerează o dorință de a transcende condiția umană, dar și o conștientizare a pericolelor și a pierderilor asociate cu această călătorie.