Sentimente nepereche…
Devin crime pe care noi, orbii, le simțim atât de bine
În déjà vu mereu urmărind aceeași săgeată
Același mobil, număr de telefon
Același zâmbet de fată
Din apus și-alt gol.
Sentimente dulci devin rime
În detectivi muți noi ne simțim atât de bine
Devorând aceeași otrăvită săgeată
Același complicat zâmbet de fată
Din tramvai și nesomn.
Stânga… stânga… comunicare
Dreapta… dreapta… comunicare
Jos comunicare în somn
Mereu
Sindromul omului cu rucsac își face loc în capul tău
pentru rău
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente contradictorii și o stare de confuzie și alienare. Comunicarea defectuoasă și senzația de déjà vu contribuie la un sentiment general de disconfort și rău interior.