Poate așa e.
Unele lucruri te maturizează.
Nu plânge, poate așa e mai bine.
Trebuie să se întâmple, lasă timpu’ să își spună cuvântu’
Se întâmplă de la sine.
1. Stau singur pe drumul păcatului chiar dacă nu pot să o dau dracului
Știu povestea asta a spus-o cel din dreapta tatălui
Cel care probabil mi-a dat misterul timpului
Și dacă-l deslusesc vreodată să nu-l zic nimănui
Dacă tu ești concret o să îți cer să mi-l spui
O să-ți cer socoteală pentru viața pe care mi-o impui
O să-ți cer să vedem caseta împreună și să-mi spui unde ar fi fost o alegere mai bună
Și pe urmă o să-ți cer să mergi și tu în adidașii mei o săptămână.
2. Să vezi cum e să suporți sărăcia, să poți să spui o glumă
Să încerci să calci și să vezi că nu poți să lași nicio urmă
Să-ți vezi prietenii cum zboară, fascinați de turmă
Și totuși să-mi spui pe urmă dacă în schița mea zărești cumva vreo minciună. [nu e o glumă].
3. Lacrimile mele au curs doar pentru cei pe care îi iubesc și nu mă învinuiesc dacă fac abstracție de rest
Mama, sunt o fantomă pe străzile din București
Sper să mă aștepți ca pe copilu care l-ai iubit, să-l crești
Două decenii lupta ta, nu vreau să te dezamăgesc.
4. Sunt sentimentul care nu-l pierzi, chiar dacă te văd că îmbrățișezi
Oriunde ai să pleci, promit că am să te găsesc
Semințele tale au dat roade, nu au fost un eșec
Tata a fost mai mult decât soldat când le-a cultivat.
5. Am momente, am gânduri deșerte vreau să zbor departe
Oricât de lung e drumul, o să fim aproape
Să nu rămână în urmă, decât conturul unor fapte
Cântecul pentru dreptate, fredonat în șoapte mai departe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o introspecție asupra greutăților vieții, a luptei pentru a depăși obstacolele și a importanței familiei. Vorbitorul își exprimă sentimentele de dezamăgire, dar și speranța și determinarea de a merge mai departe, onorând sacrificiile celor dragi.