Eram prieteni vechi, odată,
Ba din același sat,
Și pentru-o-mpărăție-ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.
Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.
„A cui ești, fă? ” — i-am zis în treacăt
„Ia stai din mers o leacă.. ”
„A cui să fiu? ” — ea ne răspunde,
„A cui o ști să-mi placă.. ”.
Atât a trebuit: o vorbă,
Și-un semn cu salba mâinii, —
Și dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii..
Sensul versurilor
Piesa descrie cum o prietenie veche și strânsă se destramă din cauza rivalității pentru o fată. O simplă interacțiune cu o fată dintr-un sat vecin declanșează un conflict ireconciliabil, transformând prietenii în dușmani.