Iubita mea, care mă-nșală
De două ori pe săptămână.
Mergea alăturea de mine,
Ținându-mă de mână.
Și mă gândeam c-amăgitoarea,
Râzând de visul meu deșert,
Mai dulce o să mă sărute
Rugându-mă s-o iert!
La colțul unei străzi înguste,
De-abia puteai găsi un loc,
Un vrăjitor vindea mulțimei
Bilete de noroc.
Am tras și eu la întâmplare
Biletul meu și l-am plătit;
În el sta scris aceste vorbe:
„Nu poți fi fericit!”.
De-atuncea, când îmi cert iubita
Că mă înșală pe tot locul,
Ea mă desmiardă și îmi spune:
„Așa ți-e scris norocul!”
Sensul versurilor
Un bărbat acceptă cu resemnare infidelitatea partenerei sale, considerând că aceasta este soarta lui. Ironia sorții este accentuată de biletul de noroc care îi prevestește nefericirea.