Traian Dorz – Poporul Meu

Câte-am făcut Eu ție, poporule străine!…
– Din ceruri coborât-am din milă pentru tine,
poporule ateu,
și M-am făcut lumină la cei fără vedere,
toiag de sprijin celor ce nu aveau putere
și mângâiere celor ce-s fără mângâiere,
poporul Meu.
Am dăruit viață la cei morți în păcate,
la cei loviți de soartă le-am împărțit dreptate
când sufereau din greu,
am potolit durerea în inima străină,
am alinat amarul la cel care suspină,
la muți am dat vorbirea, la orbi am dat lumină,
poporul Meu..
Cu ce-Mi plătești tu însă tot ce-am făcut Eu ție,
popor robit de patimi, de hule și beție,
străin de Dumnezeu?
Mă răstignesc cu ură cei vindecați de Mine,
Îmi împletesc pe frunte cununi de mărăcine,
Îmi dați venin când setea aștept să Mi se-aline,
poporul Meu.
De douăzeci de veacuri la Golgota pe Cruce
Eu sânger și acuma cum sângeram atunce
și Singur stau mereu,
văzând cum piere turma aceea pentru care
am suferit pe lume durerile amare,
cum împietrirea voastră vă duce la pierzare,
poporul Meu.
Popor fără lumină, poporule străine,
străin de Jertfa-Mi Sfântă și despărțit de Mine,
pe calea celui rău,
tu-Mi zici că Eu sunt astăzi în Cerul fericit
când sunt mereu acolo pe Crucea pătimirii,
îndurerata Jertfă uitată a Iubirii,
poporul Meu.
De ce-Mi ziceți voi oare că sunt în Cer, când iată
Eu tot așa gem încă pe Crucea-nsângerată
purtând păcatul greu,
purtând mai grea povara păcatelor nespuse
și neascultarea voastră și ura care nu se
mai satură de sânge și relele aduse,
poporul Meu..
La Mine ce puțină iubire astăzi suie,
răspuns la harul Crucii ce picură din cuie
de mii de ani mereu,
căci pentru-atâția oameni ce mor pe veci în rele
zadarnice sunt Jertfa și lacrimile Mele,
veți suferi-o mai mare osândă pentru ele,
poporul Meu..
O vino azi la Mine, poporule sărmane,
cu-a tale multe lipsuri,
cu-a tale multe rane
ce sângeră din greu,
doresc să-ți iau povara, doresc să-ți dau lumină,
doresc s-ai părtășie cu slava Mea divină
– și nu-i o altă jertfă să umple-a voastră vină,
poporul Meu.

Sensul versurilor

Piesa exprimă suferința lui Dumnezeu față de necredința și păcatele oamenilor. El își amintește sacrificiul suprem făcut pentru ei și deplânge faptul că jertfa Sa este uitată și ignorată, invitând oamenii să se întoarcă la El pentru iertare și mântuire.

Lasă un comentariu