Mă chinui mult să scriu, dar în zadar și un gust amar,
Și un alb de var și un calendar, sentimentul solidar,
De ce te am? Și ce să am și aș mai vrea încă un gram,
Încă un sertar cu doar un zar și linii mari ca un tavan.
Ascultă-ți corpul și plantele, corbii și astrele,
Corzile și tastele, viorile și casele
Și vocea ta, căldura mea și visul tău să fii cu ea,
Amețeala, greață, da, nu contează ce-aș mai vrea.
Am murit și sunt la morgă, inima varsă o tonă,
Ne iubim în acetonă, dragoste de mefedronă,
E 4 dimineața, în zare se vede ceața,
În sare se vede otrava, am ochii roșii ca lava.
Mă regăsesc în ce am zis, ce am scris, ce am transmis,
În totul, că mi-am permis și am intrat pe interzis,
Am oprit în primul stâlp, mă bucur în abis.
Nu e loc de nimeni, vis-a-vis de vis totul s-a stins.
Îmi place locu’, îmi place focu’, natura deschide totu’,
Latura descrie totul, aerul și corbul.
Ai însemnat destule, n-au fost seri să nu le numeri,
N-au fost gânduri despre lume, să te port acum în cuget.
Îmi amintesc tăcerea care-o spun și ca răspuns,
Indirect cred că m-asculți, aveai dreptate, chiar m-am dus.
M-am urcat prea sus, nu prea mai pot să stăpânesc,
Aerul pătrunde lent, retrăiesc tot ce iubesc.
Ai uitat că eu sunt om și caut somn să pot să dorm
Și caut clor să pot să mor, multe semne pe covor.
M-am ars pe pielea mea, pe limba mea, da’ ea glumea.
Și-am glumit și eu când am zis că asta-i viața mea.
Acum dă-o-n p***a m*-**i, ce naiba vrei să mai spui?
Mi-e de ajuns monologul ăsta ce-mi dă-n cap ca un cui.
Magia în zăpadă se-mprăștie-n milioane,
Se împrăștie-n chimicale de te sparg prin difuzoare.
Iubește ce te omoară ca să mori plin de iubire,
Casa mea e o clădire fără geamuri, doar cu grile,
Fără ceasuri, doar cu sticle, fără pereți, doar pastile,
Zdrobește-le pe toate, fă o linie cât o carte,
Fă o linie cât o noapte, fă o linie doar din șoapte.
Șase lucruri în etape, număr fulgere-n instanțe,
Nu mă zbat degeaba în plase, toate fețele sunt false.
Refren 2x:
Dumnezeu bate la ușă, nu-i deschid, e ocupat,
Nu-i destinul, e un drac cu foițe și cu Skunk,
C*****ă și mult praf, Magicul mă ține treaz,
C*****a mă face vag, asta e negru pe alb.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare profundă de depresie și dependență, cu referire la moarte și suferință. Protagonistul se luptă cu demonii interiori și cu efectele distructive ale stilului său de viață.