Frunzuliță, trei lămâi,
Mai ții minte, neică, ții
La cireșul din Vâlcea
Mi-ai sărutat gurița.
De ce, neică, nu te-nsori
Că eu îți duc atâta dor,
Ești băiat de însurat,
Eu fată de măritat.
Neicuță, când mă iubeai
Mai ții minte ce-mi spuneai,
Că la toamna care vine
Te-nsori, neicuță, cu mine.
Însoară-te, nu mai sta,
Că mi-ai secat inima,
Însoară-te, neică, cu mine
Să trăim amândoi bine!.
Vers refren 1:
Măi Gheorghiță!.
Vers refren 2:
Gheorghe!
Sensul versurilor
O fată își exprimă dorul și dezamăgirea față de iubitul ei care nu se mai ține de promisiunea că se vor căsători. Ea își amintește de momentele frumoase și îl îndeamnă să se însoare cu ea.