Tita Barbulescu – Pe Sub Deal, Pe Sub Măgură

Foaie verde și-o mălură,
Pe sub deal, pe sub măgură
Se-aude-o fluierătură
Pân’ la mândra-n bătătura,
Mândra își ține oftatul
Căci cunoaște fluieratul.
Pe sub dealul măgurii
Crește floarea dragostei,
Neica trece, n-o culege,
El o calcă, n-o-nțelege,
Eu pe neica l-oi cunoaște
Chiar să-l văd în miez de noapte,
După florile mândrii
Din poalele măgurii.
Spune, spune, pui de cuc,
După cine să mă duc,
Vino, neică, pe la noi
Să-ți dau dorul înapoi
Și-o floare din câmp culeasă
Să știu că dorul mă lasă.
Neică, de iubirea noastră
A-nflorit o rujă-n coastă,
A-nflorit și n-a rodit
Pentru că noi ne-am urât,
A-nflorit și s-a uscat
Pentru că noi ne-am lăsat.