E dimineață și îmi sună telefonul,
Pun mâna pe receptor, dar nu s-aude decât tonul.
Stau mirat, mă întreb, că n-a mai sunat de o lună,
Sunt sigur că e ea, dar n-are curaj să spună, n-are curaj s-arate că încă îi mai e dor,
Că tot ce-a fost între noi nu a fost întâmplător.
Și o sun eu înapoi, dar nu vrea să răspundă,
Văd că are chef de joacă și încearcă să se ascundă,
Dar încerc de multe ori, până când aud: „Alo?!”
O întreb: „De ce nu răspunzi sau n-ai știut că sunt eu?”
Hai te rog, nu nega, că nu e joacă de copii,
Ți-amintești când veneai la mine-n fiecare zi?
Aș vrea s-o ducem mai departe, dar oare cine știe.
Știu c-a fost și-ncă este și-aș vrea ca să mai fie.
Am crezut că viața mea e un motor ce nu se oprește,
Până într-o zi când i-am dat cheie și-am văzut că nu pornește.
Am așteptat cu sufletul la gură, atâta timp,
Eu credeam că am așteptat atât doar să te schimbi,
Te-ai schimbat de haine poate, dar nu de caracter,
Cică mă mai iubești, dar nu în același fel.
M-atacă lipsa ta când mă gândesc c-ai fost odată,
Aș vrea să te mai simt în brațele mele încă o dată,
Să te privesc în ochi, să-ți mai simt respirația
Care mă încălzea când mă trezeai dimineața,
Văd că toate astea au dispărut, sunt fum și scrum,
Iar eu stau singur în casă și zbier ca un nebun,
Alerg după tine cu ochii în patru direcții,
Căutând drumul corect, dar sunt multe intersecții.
Toate străzile-s pustii, n-am pe cine să întreb,
Dar ceea ce tu nu știi, eu continui să alerg.
Mi-ai spus că totu-i gata, aseară când te-am sunat,
Tot ce-a mai rămas de spus: scuze că te-am deranjat.
Știu că a fost și poate am fost prost
Și degeaba mai sper acum, că nu mai are rost
Poate am fost cu capu-n nori și m-a orbit exlipsa,
Dar sincer să fiu și-acum îți mai simt lipsa.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui bărbat după o despărțire. El simte lipsa fostei iubite, regretă momentele frumoase și se simte pierdut în absența ei, deși știe că relația s-a terminat.
