Din azur apune cerul,
casa ochii apune,
sub plapumă doarme șesul –
dormi, și tu, Balașule.
Punând pe picior capul,
dorm gândacii, muștele,
zumzetul doarme lângă –
dormi, și tu, Balașule.
Și tramvaiul doarme,
– când zarva ațipindu-se –
în vis mai sună un pic –
dormi, și tu, Balașule.
Doarme pe scaun haina,
ruptura moțăindu-se,
azi nu se mai crapă –
dormi, și tu, Balașule.
Doarme mingea, trișca,
excursia și muntele,
și bomboana doarme –
dormi, și tu, Balașule.
Vei avea, ca bila
din sticlă, depărtările,
doar, închide ochii, –
dormi, și tu, Balașule.
Vei fi pompier, ostaș!
Cioban mânând turmele!
Vezi, mama adoarme. –
Dormi, și tu, Balașule.
Sensul versurilor
Un cântec de leagăn care îndeamnă un copil pe nume Balaș să adoarmă, enumerând lucruri și ființe care dorm, și visând la viitorul lui. Cântecul creează o atmosferă liniștitoare și protectoare.