Dacă stelele ar visa
Pe tărâmul interzis
Zi și noapte ar vedea
Doar zâmbetul tău în vis.
Iar eu știu că gura ta
Ar putea zâmbi și-n scris
În cartea ce s-ar chema
„Pe tărâmul interzis”.
Aș găsi ce se ascunde după infinit
Ia luna, lasă, eu achit
Îți pun soarele pe lanț la gât
Pentru zâmbetul tău și atât.
Iar dacă-ncerc un pic mai mult
Poate mut și polul nord la sud
Întind stelele pe asfaltul ud
Pentru un zâmbet și un sărut.
Dacă stelele ar visa
Când se uită spre pământ
Și-ar pune dorințe doar
Cu buzele tale în gând.
Urmărind dragostea ta
Pe calea spre infinit
Universul pentru ea
Este doar un satelit.
Aș găsi ce se ascunde după infinit
Ia luna, lasă, eu achit
Îți pun soarele pe lanț la gât
Pentru zâmbetul tău și atât.
Iar dacă-ncerc un pic mai mult
Poate mut și polul nord la sud
Întind stelele pe asfaltul ud
Pentru un zâmbet și un sărut
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și idealizată, plasată într-un context cosmic. Naratorul este dispus să facă orice sacrificiu, chiar să schimbe legile naturii, pentru a obține un zâmbet de la persoana iubită.