Th1 – Îngerul Negru

1.
Relatez din colțul sufletului, acest trist material,
Am primit legătura în iad, voi transmite un calvar.
Vrei să te scutesc de el, asta nu mi-o cere,
Eu am trăit 2 luni numai cu țigări și bere.
Ți-am lăsat în urmă, mii de cuvinte ascunse,
Vise trecute, pierdute, de tine distruse.
Ți-am lăsat totul ascuns, acum ultimul lucru las,
Le vei descoperi pe rând în lucruri fără glas.
Ți-am lăsat în urmă, printre fapte și mister,
Secretul eternității și al zborului spre cer.
Efemera luptă dintre bine și rău
Și o piesă să îți amintească de băiatul tău.
Arunc săgeți cu ură din mâna ce te mângâia,
Spre o inimă rece, cu dorința de a o învia.
Îți pun poza și un nume pe peretele iubirii
Și-n dreptul ei scriu: Chipul Dezamăgirii.
Cobor dintre stele, trist, încep a blestema,
S-a terminat, deci nu mai pot lumina asupra ta.
Rup o bucată din inimă, o pun în versuri și idei,
Sângerează dar o las, arunc cortina asupra ei.
2.
Pașii mă poartă pe cărări nemaiumblate,
Îmi văd păcatele spălate, de singurătate.
Caut cuvinte, să-ți pot transmite
Ce sufletul îmi simte, și toate stările trăite.
Sentimente distruse de falsitate și dispreț,
Căci sunt sărac și n-am putut plăti al fericirii preț.
Sperând m-am ascuns într-o persoană ce nu merita,
Dar m-a dat de gol, acum plătesc vieții amendă.
Caut degeaba să unesc viitorul cu trecutul,
Căci în inima ei, va rămâne ca apa și lutul.
Dau viață glasului din trecut și-mi amintesc
Că cine nu iubește moare, deci eu trăiesc.
Luna îmi trimite raze, ca o alinare
Și-mi promite soare în viața următoare.
Așez ascuns în cuvinte dragoste ca Eminescu
Și le dramatizez intens, precum Camil Petrescu.
Asta e opera literară a sufletului meu,
Simte tristețea din cuvinte, că le-am zis mereu.
Bucură-te de prezent, fii mândră de ce-ai făcut,
Eu voi privi din viitor, văzându-te în trecut.
3.
Adorm printre versuri, ca un poet îndrăgostit
Ce a falsificat timpurile cuvântului infinit
Căci a iubit, a suferit, a luptat și a murit
Și a lăsat în urmă cuvinte fără sfârșit
Dau dreptate marilor genii ce au zis odată
Că femeia e cea mai perversă creatură creată
De la tristețe și agonie, la ură și blasfemie
De pe nori la pământ, acum demon de la sfânt
Nu privi în trecut, ca-n prezent să uiți de mine
Priveste in prezent, ca-n viitor s-o duci mai bine
Eu am renunțat să lupt, deși piesa este epicentrul
Bucuriei și-al tristeții, peste tot metru cu metru
Ura strălucește într-o inimă ucisă de falsitate
N-ai înțeles că erai diferită, acum ești ca celelalte
Asta e creata pentru tine, numai tu poti sa-ntelegi
E luceafăr peste toate, unicată-n ca-n povești
Termin călătoria, amintindu-mi tot apoi ștergând
Chipul și zâmbetul tău, din cel mai ascuns gând
Dându-le afară din suflet pentru prima dată
Și tot ce a rămas, va fi.. A FOST ODATĂ
Refren.
Privesc la îngerul ce-n trecut m-a iubit
Și zâmbetul care la sfârșit m-a mințit
Pe drumul alb al vieții, am fost cu un înger negru
Lăsând în urmă doar.. durere-sentiment funebru