Fă, Doamne, o poartă afară
La ieșirile din țară
Să plece oricine o vrea
Numa’ mama mea să stea.
Cu oricine ne-ai lăsa
Nu-i mama ca grija ta
Ne dă mâncare oricine
Da’ nu-i mama ca la tine.
Copiii mei sunt tot ce am mai scump
Toată averea mea de pe pământ
Sufăr mult când sunt departe
Inimioara rău mă arde.
Copiii mei sunt tot ce am mai scump
Toată averea mea de pe pământ
Sufăr mult când sunt departe
Inimioara rău mă arde.
Copiii mei sunt tot ce am mai sfânt
Toată averea mea de pe pământ
Sufăr mult când sunt departe
Inimioara rău mă arde.
Copiii mei sunt tot ce am mai sfânt
Toată averea mea de pe pământ
Sufăr mult când sunt departe
Inimioara rău mă arde.
De s-ar da de sus o lege
Granițele să se lege
Și părinții ce-au copii
Să nu mai poată ieși.
De s-ar da de sus o lege
Granițele să se lege
Și părinții ce-au copii
Să nu mai poată ieși.
Copiii mei sunt tot ce am mai sfânt
Toată averea mea de pe pământ
Sufăr mult când sunt departe
Inimioara rău mă arde.
Copiii mei sunt tot ce am mai sfânt
Toată averea mea de pe pământ
Sufăr mult când sunt departe
Inimioara rău mă arde.
Copiii mei sunt tot ce am mai scump
Toată averea mea de pe pământ
Sufăr mult când sunt departe
Inimioara rău mă arde.
Copiii mei sunt tot ce am mai scump
Toată averea mea de pe pământ
Sufăr mult când sunt departe
Inimioara rău mă arde
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei mame pentru copiii ei și sacrificiul pe care l-ar face pentru a-i avea aproape. Ea își dorește ca granițele să se închidă pentru părinții cu copii, astfel încât familiile să rămână unite.