Mamă, tu deja eşti nemărginirea
Şi nu te-agiţi că iar n-avem pâine,
Nu păleşti de-i rea ziua de mâine,
De ţipă-n copilul tău durerea.
Mamă, care eşti tăcutul nesfârşit
Şi ochii-ţi tulburi nu scaldă copilul,
O, să nu simţi pumnul de plumb, chinul –
De aia-mi vâjâie creierul zdrobit.
Mamă, viaţa nu face-un codru de pâine!
Dar am credinţă şi ţel pentru mâine:
Nici un copil să nu ţipe după bani.
Şi să poată plânge la moartea mamei.
Şi să nu-i pună capac suferinţei
Banii.
19 ianuarie 1923
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui copil care vede suferința mamei sale și își dorește o lume în care niciun copil să nu mai sufere din cauza sărăciei. În ciuda greutăților, există un fir de speranță și credință într-un viitor mai bun.
