Se spune-n basme c-a trăit
Demult, demult pe lume-odată
Un biet copil orfan, robit
De-o vrăjitoare blestemată.
În lanțuri ea-l ținea oricând,
Și el plângea de disperare,
Dar lacrimile-i, picurând,
Se prefaceau mărgăritare.
Iar vrăjitoarea le strângea
Și tot mai multe vrea să strângă,
Încât din ce mai mult plângea,
El tot mai mult avea să plângă.
Asa, copii obijduiți
Pe lumea noastră sunt poeții,
Încătușați și chinuiți
De vraja blestemat-a vieții.
Ei plâng de drag, ei plâng de dor,
Și-ncearcă-n zadar uitare,
Sporind cu lacrimile lor
Comoara de mărgăritare!
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unui copil orfan exploatat de o vrăjitoare, ale cărui lacrimi se transformă în mărgăritare. Metaforic, se referă la poeți și artiști care transformă durerea în artă valoroasă.