Ieri, mama, trist trecea pe stradă,
Atât de palid și-aiurit,
Se clătina și sta să cadă..
Și zdrențele-atârnau pe dânsul..
Eu, mama dragă, l-am zărit
Și m-a-necat deodată plânsul.
Da, l-am văzut și astăzi, mama,
Tot da din mâini, vorbea mereu,
Și nici nu m-a luat în seamă.
Era pe stradă multă lume,
Și îmi venea așa de greu
Că nu puteam să-l strig pe nume..
S-au strâns în jurul lui grămadă,
Toți îl făceau bețiv, mișel,
El s-a luat atunci la sfadă.
Eu m-am apropiat cu teamă..
I-am întrebat: „Ce-aveți cu el? „
Și ei au râs de mine, mama..
De-aș fi avut atunci putere
Să-i bat pe toți, i-aș fi bătut!
Căci de rușine și durere.
Tot sângele-mi fierbea în vine..
Dar am rămas pe loc pierdut
Și nu știam ce e cu mine..
Mi-e tata doar, și mă doare
Să-l văd batjocorit de toți..
O, mama, fii îndurătoare,.
De ți-a greșit, nu ține seamă,
Și iartă-l, iartă-l, dacă poți,
Că n-a fost el de vină, mama..
Ori poate nu-ți aduci aminte,
Plângând amar, cum îți cerea
Să uiți ce-a fost mai înainte.
Și să trăim iar împreună?
De ce cu el ai fost mai rea,
Când ești cu mine așa de bună?.
De ce l-ai gonit cu silă,
O, pentru ce l-ai izgonit?
Cum nu te-nduioșase milă,.
Și i-ai întors cu ură fața,
Când a strigat: >.
Știai că o să-și piardă firea,
De n-o să-l ierți, cum te-a rugat.
Și tu i-ai dat nenorocirea,.
Când numai cu o vorbă bună
Puteai să-ndrepți ce s-a-ntâmplat,
Și să trăim iar împreună..
Dar ce urât te uiți la mine!
Te-am supărat cu vreun cuvânt?
Nu ți-am vorbit cum se cuvine?.
Nu sta cu fruntea încrețită..
Mai bine intru în pământ,
Decât să mi te știu mâhnită!.
Căci de te supăr, mama, oare,
Atunci al cui o să rămâi?
Să plec și eu în lumea mare?.
Să rătăcesc și eu ca dânsul,
Pierdut și fără căpătâi?
Nu vezi că mă îneacă plânsul?..
Și-l văd în vis adese, mama,
Trăgând să moară, părăsit!..
L-aud plângând încet.. te cheamă.
Plângând, te roagă de iertare..
Eu, lângă el, plâng aiurit,
Tu, numai, stai fără-ndurare..
O, fie-ți milă, mama dragă,
Și iartă-l, cheamă-l înapoi!
De vrei, îl fac eu să-nțeleagă.
Că-l ierți.. și o să fie bine..
O, mama, îndură-te de noi,
Și nu te mânia pe mine..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui copil care își vede tatăl decăzut și batjocorit, implorând mama să-l ierte și să-l primească înapoi. Copilul suferă atât pentru tatăl său, cât și pentru relația tensionată dintre părinți, simțindu-se neputincios și disperat.