Cu plămâni de noroi.
Mirosul de ploaie, înghite ploaia și aerul din plămâni.
Gratiile mușcă din piele, se prinde văzduhul.
În menghini mă prăbușesc unde zac.
Era primăvară și priveam prin smogul din voi și de afară.
Fabrici mai stranii decât cerul, fabrici sau flori carnivore.
În jurul orașului se dansează în ritmul halucinației voastre.
Străzile se despart de sângele lor, se visează cu obiectele morții.
Păpușile nasc mâini și picioare, fluturii scârțâie sacadat.
Deodată florile putreziră, deodată oamenii cu plămâni de noroi.
Și ca nebunii vomau când visau, se aruncau în abatoare pe stradă.
Această lume-i fața hoiturilor fărâmițate între fălcile lor.
Îți mulțumesc ție, moarte, că m-ai lăsat să beau.
Îți mulțumesc pentru disperarea din aer,
mânjită cu furie pe ziduri și-n oase.
Iată uzine deasupra uzinelor.
Cine răspunde deasupra uzinelor?
Hai, distrugeți acum cerul în haine de mort.
Eu mă opun și tu treci mai departe.
Hai, luptă sau mori.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj industrial dezolant și sufocant, unde oamenii sunt reduși la stări de disperare și boală. Este un protest împotriva distrugerii mediului și a pierderii umanității, cu o acceptare amară a morții ca eliberare.