Am liste cu planuri și vise
Și știu cum le pot proteja
Eu fug de momentele triste când
N-am timp să-mi ascult inima.
Dar azi simt că-i ziua în care
Mă pune la zid liniștea
Rămasă într-o fotografie
Pe care n-o pot uita.
Găsim în sertare
Oameni pe care
Nu-i mai putem regăsi.
Și mă întreb mereu ce-ar spune?
Dac-ar putea ele vorbi
Eu stau și le privesc într-una
Și amintirile sunt vii
Ne văd din nou zâmbind și parcă
Mi-aduc aminte de acea zi
Păcat ca la final tot ce-a rămas
Sunt doar fotografii.
Le facem privindu-ne-n viitor
Trecutul printat pe hârtii
Alb-negru sau poate color
În palme avem nostalgii
Am liste cu planuri și vise
Și știu cum le pot proteja
Eu fug de momentele triste
Dar astăzi nu pot evada.
Găsim în sertare
Oameni pe care
Nu-i mai putem regăsi.
Și mă întreb mereu ce-ar spune?
Dac-ar putea ele vorbi
Eu stau și le privesc într-una
Și amintirile sunt vii
Ne văd din nou zâmbind și parcă
Mi-aduc aminte de acea zi
Păcat ca la final tot ce-a rămas
Sunt doar fotografii
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre puterea fotografiilor de a ne transporta înapoi în timp, reamintindu-ne de oameni și momente dragi. Ele devin o modalitate de a păstra vie memoria, dar și o sursă de nostalgie și regret pentru ceea ce a fost și nu se mai poate întoarce.