Am atins apogeul acestui album agale,
Atent adăpostesc amintiri asupriri anormale,
Anoste adieri ale amăgiri achitate aspru,
Armura artistică ascunsă aka Andru.
Natural, nimeni niciodată nu neagă nevoia,
Ne nimicește nebunia,
Neclarități neprevăzute nasc necazuri,
Nedormit nenumărate nopți, n-am năzuri.
Dar din drag dau determinat de dorință,
Decupat din deosebite, delimitat doar de durată,
Diferit de-al dracu’, deseori dispar distins,
Dinadins devreme dimineața, de dragoste desprins.
Respect reduta rămasă-n război recunoscând,
Răsplata reușitei rapid răspund,
Relatez reflectând realitatea robotizată,
Rezist rătăcit, riscând reprimarea relevantă.
Unde undele uimesc ușor umanul umil,
În universul urban unic util,
Urbanizarea umbrește unitatea,
Urletul uzinelor ucide umanitatea.
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra evoluției artistului Andru, reflectând asupra amintirilor, luptelor interioare și impactului urbanizării asupra umanității. Versurile explorează teme de determinare, rezistență și căutarea sensului într-o lume robotizată.