Iubita mea, azi ninge prima oară
În acest an bătrân și trecător,
Sub luna amintirilor de ceară
Îți spun că te iubesc și că mi-e dor.
Aș vrea să vii prin valuri de zăpadă,
De pe covor să ne uităm la foc
Și să nu fie nimeni să ne vadă,
Iar fulgii să se-așterne tainic jos.
Refren:
Și când te vei trezi de dimineață,
În visul alb, amețitor și cald,
Să se topească florile de gheață
Și-afară să tot ningă din rai.
Să stăm așa un an, o veșnicie,
Îndrăgostiți sub munți de omăt curat,
Și iarna noaptea nunții să ne fie,
Timpul despre noi va fi uitat.
Să ningă aurore boreale,
Lumina lor să ți-o-mpletesc în păr,
Iar stelele de gheață, mici petale,
Să cadă precum florile de măr.
Refren:
Să se topească florile de gheață
Și-afară să tot ningă din rai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și nostalgică, plasată într-un peisaj hibernal idilic. Naratorul își dorește o eternitate alături de persoana iubită, într-o atmosferă magică, sub zăpada veșnică.