Vedeți ce e viața,
Pe lume dat să mori.
Se duc, se pierd ca ceața
Avere și comori.
Căci moartea nemiloasă,
Te ia într-un sfârșit.
Te duci, te pierzi ca norii,
Ca soarele-n asfințit.
Rămâneți, iubiți ai mei,
Plângeți voi moartea mea.
Eu am plecat din lume,
Stau azi, la casa mea.
Am fost al vostru tată,
Și mult îmi veți lipsi,
Vă las în astă lume,
Tot ce am dobândit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unui tată pe patul de moarte, care se desparte de familie și lasă în urmă averea agonisită. El îndeamnă la plâns și jelire, acceptând inevitabilitatea morții și trecerea efemeră a vieții.