Dragi mi-s, bade, munții mari
Unde ești tu păcurar,
Drag mi-i să te văd la stână
Ținând boata într-o mână,
Mânând oile la vale,
Zorile ieșind în cale.
Badea-al meu, frumos băiat,
Păcurar fruntaș în sat,
Ia-mă, bade, la oițe
Și mă fă a ta băciță,
Ne va fi viața mai bună
Dacă noi vom fi-mpreună.
Fie ploaie, fie vânt
Tu treci codrii fluierând,
Tu treci codrii fluierând,
Oile prin munți păscând,
Seara când s-o însera
Eu cu drag te-oi aștepta
La strunguța oilor
În poiana florilor.
Sensul versurilor
O declarație de dragoste a unei fete către un păcurar, exprimând dorința de a trăi alături de el la stână. Cântecul evocă frumusețea naturii și simplitatea vieții pastorale, subliniind ideea că dragostea adevărată înflorește în armonie cu natura.
