Strofa întâi
De-abia plecaseși, te-am rugat să pleci.
Te urmăream, de-a lungul molaticei poteci.
Pană-ai pierit la capăt în trifoi,
Nu te-ai uitat odată înapoi.
Voiam să pleci, voiam și să rămâi
Ai ascultat de gândul cel dintâi
– Nu te opri. ‘Se gândul fără glas,
– De ce ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?.
Strofa a doua
Ți-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce însemn, de umbra-depărtare
Voiam să pleci, voiam și să rămâi
Ai ascultat de gândul cel dintâi
– Nu te opri. ‘Se gândul fără glas,
– De ce ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
A..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și confuzia legate de o plecare. Naratorul oscilează între dorința ca persoana să plece și dorința ca aceasta să rămână, reflectând o luptă interioară și sentimente contradictorii.