O Iliadă într-un joc de şah!
S-animă lemnele, lemne cad morman!
Un cal de lemn – parşivul cal troian! –
Anunţă în Cetate sumbrul crah!.
Cel mai cumplit e un pion duşman
Ameninţându-l pe maharajah!
Cad piesele în trap fugos, ca-n Bach!
Cedează Doamna – pentru Suveran!.
O! Cât voit-am ca s-o domin, o,
Partida decisivă dând asaltul,
Dar scris e ca-n Războiul – Domino.
Să râd c-un ochi, să plâng cu celălaltul!
Decad, apoi, armiile făloase,
În săculeţul lor, c-un son de oase!
Sensul versurilor
Piesa folosește metafora jocului de șah pentru a descrie complexitatea și dezamăgirile vieții. Fiecare mutare și pierdere de piese simbolizează decizii și sacrificii, culminând cu acceptarea inevitabilului declin.