Noaptea ne lipsește viața de noapte.
Am ajuns să recunosc noaptea pe stradă în mașini. La fel ca mine, proprietarii lor fug din case și patinează seară de seară.
Ne culcăm pe la 4, ieșim pe la 1, și uneori ne mai oprim și intrăm în vorbă. Nu ne cunoaștem prea bine, suntem anonimi, bine, mai puțin eu, și nu ne intersectăm în timpul zilei.
Frăția nopții.
Vârcolaci urbani mânați pe asfalt de ritmuri biologice atipice, și cu toții ne gândim ce bine ar fi dacă…
dacă… ar exista un cinematograf de noapte să intrăm când avem noi chef, unde să se fumeze.
Martini, aer condiționat, fotolii roșii imense, fete cu fuste scurte, filme cu bătaie, groază, artă, idiot.
Filme pe care noi le cerem conducerii și conducerea ni le aduce.
Sau…
în drive-in…
Sau…
o piscină…
mare, adâncă, lungă, bună, curată, trambulină și jacuzzi undeva pe malul unui lac, fără marlani, mitocani și curvele lor machiate ca niște… curve.
Sau…
un salon de masaj japonez.
Minimalist, cu gheise virgine, uleiuri, candelă, anime, hentai, sake și poate ceva bondage.
Atât. Și cred că ar fi cam bine, nu?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare din cotidian și căutarea unui loc de refugiu nocturn. Naratorul visează la locuri ideale de relaxare și plăcere, unde se poate simți liber și anonim alături de alții care împărtășesc aceeași nevoie de evadare.