Am văzut cum îngerii plângeau
În această seară, plină de plumb
Inima-mi s-a transformat în albastru
Când eu mă uitam în ochii tăi, ca de plumb.
Mă plimb prin parcul de Sub Arini;
Unde liniștea domnește singură
Dar te simt, când ești aproape de inima mea..
Când sunt departe de tine, purtat de aripi.
Vad crengi, răstignite-n întuneric
Și copacii, cum sângerează-n inocența
Și stau singur văzând în ei..
Cum le curg lacrimi, pe-ntuneric.
Simțeam fantoma ta;
Cum mă bântuie..
Gata, să-mi răpească inima
Inima, bântuită de dragoste.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și dor, comparând absența persoanei iubite cu o fantomă care bântuie. Natura devine un ecou al acestei tristeți, cu imagini puternice ale suferinței și singurătății.