Metanie
DE RADU GYR.
Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrima velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune către Dumnezeu pentru a transforma suferința și greutățile în oportunități de creștere spirituală și în frumusețe. Vorbește despre transformarea durerii în ceva pozitiv, despre iertare și despre găsirea speranței chiar și în cele mai întunecate momente.