Vioreaua
Frunzuliță viorea ce-a iubit inima mea
Frunzuliță viorea ce-a iubit inima mea
Ce-a iubit inima mea să mor și nu pot uita
Ce-a iubit sufletul meu mai
Să mor și nu-mi pare rău… x2
Inimioara, inimioara ai să te stingi într-o seară
Inimioara, inimioara ai să te stingi într-o seară
Că prea mult ai pătimit de durere, din iubit
De atâta nenoroc mai
Din dragoste cu mult foc mai.. x2
Inimă de-oi mai iubi la nimeni nu povesti
Inimă de-oi mai iubi la nimeni nu povesti
Că lumea e foarte rea și îți strică dragostea
De-oi iubi să-mi spui doar mie
Și la macii din câmpie
De-oi iubi să-mi spui doar mie
Și la macii din câmpie
Și la nuferii din baltă
Că ți-e dragostea curată
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și suferința inimii din cauza acestei pierderi. Natura devine confidentul sentimentelor, căci doar macii, nuferii și propria inimă pot înțelege intensitatea dragostei curate.