Prea târziu să te mai uit
Prea devreme să plec
Încă au sens clipele..
Pe care le aștept..
Stropi de ploaie îmi bat în geam
Ma întreabă de noi
Încă îi mai mint că-n casă
Suntem amândoi.
Și nu-mi e ușor.. chiar nu-mi ușor..
Nu-mi e ușor.. chiar nu-mi ușor..
Nicio clipă fără tine
Niciun gând fără noi
Niciun semn să interzică
iubirea din noi
Și totuși ești chiar TU
Cea care îmi ia zâmbetul..
Nici nu vezi cum zi de zi
M-ai ucis zâmbind
Nici nu vezi cum chipul tău
Din nou mă aprinzi
De ce nu poți fi tu
Cea care îmi redă zâmbetul.
Cât de-aproape ești de mine
Dar departe de noi
Departe de iubirea
Ce ne cheamă pe amândoi
Cum să plec când tu-mi apari
Oriunde aș fi
Cum să te uit când tu ești
Parte din fiecare vis..
Și nu-mi e ușor.. chiar nu-mi ușor..
Nu-mi e ușor.. chiar nu-mi ușor..
Nicio clipă fără tine
Niciun gând fără noi
Niciun semn să interzică
iubirea din noi
Și totuși ești chiar TU
Cea care îmi ia zâmbetul..
Nici nu vezi cum zi de zi
M-ai ucis zâmbind
Nici nu vezi cum chipul tău
Din nou mă aprinzi
De ce nu poți fi tu
Cea care îmi redă zâmbetul
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei iubiri pierdute. Naratorul se confruntă cu imposibilitatea de a uita persoana iubită, deși aceasta îi provoacă suferință. Există un conflict interior între dorința de a merge mai departe și incapacitatea de a renunța la amintirea iubirii.