Am venit să dorm în colțul orașului
M-am ascuns și am tremurat până în apropierea zorilor
Uneori trecutul abandonat râde
M-am pierdut departe.
Doamne, te rog dă-mi un vis din care să nu mă trezesc
Doi oameni trec căile mâine
Nicio oprire, nicio schimbare
Și acum acesta este sfârșitul lor.
Într-o furtună de primăvară, cuvintele au fost șterse
Ușor în creștere o ploaie de petale de flori
La revedere de la tine, dragostea luminii roz
E prea dureros să cânt această melodie.
În final am ajuns la capătul drumului
Ca un spin, dureri ruginite de timp în piept
Uneori trecutul abandonat mă înconjoară
M-am pierdut departe.
Doamne, te rog dă-mi un vis din care să nu mă trezesc
Doi oameni trec căile mâine
Nicio oprire, nicio schimbare
Vântul care scutură florile de cireș este uneori aspru.
Dragostea mai profundă a sângerat de la degetul inelar după moartea ta
Împrăștierea până mâine poate fi asigurată
La revedere de la tine, la zilele frumoase
E prea dureros să cânt această melodie.
Cât de mult timp a trecut de la acea zi?
Soarta acelui loc s-a schimbat complet
Cândva voi dispărea într-o zi în trecut
Dar eu nu pot schimba ceea ce sunt veșnic.
Într-o furtună de primăvară, cuvintele au fost șterse
Ușor în creștere o ploaie de petale de flori
La revedere de la tine, la zilele frumoase
Uneori este prea dureros să cânt
Adio..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea pierderii și regretul față de trecut. Vorbitorul caută evadare într-un vis, dar este bântuit de amintiri și de imposibilitatea de a schimba trecutul.