Lăsându-mi corpul timpului, urmez firul amintirilor.
Sezonul în care bate vântul rece, singurătatea începe să se reverse și arde în pieptul meu.
Imaginea ta crește tulbure în neclaritate
Nu dispărea în întuneric
Lumina lunii devine mai radiantă
Și luminează.
Lacrimile îmi curg pe obraji, vărsându-se și căzând prin „timp”.
Te-am urmat privind înapoi la zilele ultimelor noastre gânduri reciproce.
Mi-am dorit partea de jos a mării de praf de stele
Un fragment de durere a căzut, dansând.
Departe departe, chiar dacă sunt separat
Eu trebuie să văd aceeași lună
Doar inima mea va fi lângă tine.
Imaginea ta crește tulbure în neclaritate
Nu dispărea în întuneric
Lumina lunii devine mai radiantă
Și luminează.
Voi continua să te caut
Am mers în călătoria depărtată a „timpului”
Trec prin spirala separării și confruntărilor
Ca să duc aceste sentimente
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie legate de amintiri și separare. Naratorul urmărește amintirile unei persoane dragi, simțind singurătatea și dorința de a fi din nou împreună, chiar și în fața distanței și a timpului.