Ce izvor e-ascuns în ochiul tău,
ce izvor stăruitor și rău,
tatuând de sus și până jos
sufletul și brațul meu frumos,
cu albastre ancore și pești
– să nu pot uita că mă iubești?!..
Sensul versurilor
Piesa explorează intensitatea și permanența iubirii, sugerând că aceasta lasă o amprentă profundă, ca un tatuaj, asupra sufletului. Versurile exprimă o combinație de dor și amintire, subliniind ideea că iubirea este o forță inevitabilă și transformatoare.
