Papucul de copil, părăsit într-un șanț,
la marginea șoselei,
papucul roșu, plin de praf,
și rândunica intrată din greșeală
în odaia albă, în odaia goală
– două întâmplări ale singurătății,
de care nimeni nu mă mai poate salva.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de singurătate și pierdere, folosind imagini simbolice precum un papuc de copil abandonat și o rândunică rătăcită. Aceste imagini sugerează o pierdere a inocenței și un sentiment de izolare de care naratorul nu se poate elibera.