Lu’ orice mamă-n lumea asta, plânge și-i e greu
Tot așa cu tine, dragă, mă chinuiesc și eu.
Mi-e greu, că nu pot, copile, să-ți alin necazul
Și cu mâna mea-ncet, să-ți mângâi obrazul.
Singura ta alinare e doar telefonul,
Când sună ești fericită să-ți auzi feciorul.
Refren: În genunchi cad ție și mă rog,
Doamne, fie-ți milă, dă-i puțin noroc,
Că-mi dau toată averea, de nimic nu-mi pasă,
Dar de sărbători vreau copilul acasă.
Mă rog ție, Doamne, dă-i mamei putere,
Că-i tare distrusă de-atâta durere,
Știu că mă așteaptă plângând la fereastră,
Să-și vadă feciorul cum se-ntoarce acasă.
Îmi dau viața pentru tine, că ești mama mea,
Și dacă știu că-ți e bine, nu vreau altceva.
Tu știi să-mi alini durerea, atunci când mi-e greu,
Și te port ca pe-o icoană în sufletul meu.
Să te văd în pragul casei, sufletul mi-aș vinde,
Și cu brațele-amândouă să te pot cuprinde.
Refren:…
Vreau durerea să-ți alin, dar sunt prea departe,
Chiar de-aș vrea, nu pot să șterg lacrimile toate.
Lacrimile se pot șterge, rămâne durerea,
Doar copilul poate aduce mamei mângâierea.
Oricât ai fi de departe, eu te-aștept să vii,
Că durerea mamei tale tu n-ai cum s-o știi.
Refren:…
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei mame care își așteaptă copilul acasă și sacrificiul pe care l-ar face pentru a-l vedea fericit. De asemenea, exprimă dorul fiului de mama sa și recunoștința pentru dragostea ei necondiționată.