Stau noaptea și privesc
La cerul plin de stele
Și vreau să te zăresc
Dacă ești printre ele.
Stau noaptea și privesc
La cerul plin de stele
Și vreau să te zăresc
Dacă ești printre ele
Dacă ești printre ele.
Doar luna mă-nțelege cât sufăr pentru tine
Steluța mea ascunsă, că nu ești lângă mine
Te-aș fi iertat din nou, iertarea-i omenească
Preferi să vezi cum sufăr, iubirea mea cerească.
De dor inima-mi plânge
Și plâng și eu cu ea
Durerea nu mi-o stinge
Decât iubirea ta.
De dor inima-mi plânge
Și plâng și eu cu ea
Durerea nu mi-o stinge
Decât iubirea ta
Decât iubirea ta.
Doar luna mă-nțelege cât sufăr pentru tine
Steluța mea ascunsă, că nu ești lângă mine
Te-aș fi iertat din nou, iertarea-i omenească
Preferi să vezi cum sufăr, iubirea mea cerească.
De-ai fi și tu ca luna
Să pleci și să revii
Dar ai ales să pleci
Să pleci, să nu mai vii.
De-ai fi și tu ca luna
Să pleci și să revii
Dar ai ales să pleci
Să pleci, să nu mai vii.
Doar luna mă-nțelege cât sufăr pentru tine
Steluța mea ascunsă, că nu ești lângă mine
Te-aș fi iertat din nou, iertarea-i omenească
Preferi să vezi cum sufăr, iubirea mea cerească
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri. Naratorul se simte înțeles doar de lună și își exprimă dorința ca persoana iubită să se întoarcă, dar acceptă faptul că aceasta a ales să plece definitiv.