Văd peste vamă steagul decolorat
Și peste oraș galbenă tulbureală.
Inima deja mai prudent se-nfioară
Și e tot mai dureros de respirat.
De-aș deveni iar fetița de la mare,
Să-ncalț pantofii pe piciorul gol
Și gâzele să le aranjez coroană-rotocol,
Cântând emoționat cu voce tremurătoare.
La ale bisericii din Herson cupole smolite
Să privesc din pridvor spre chindie
Și să nu știu cum de fericire și glorie
Inimile se șubrezesc, deznădăjduite.
1913
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nostalgie profundă pentru trecut și o dorință de a reveni la inocența copilăriei. Contrastul dintre amintirile luminoase și realitatea prezentă, marcată de durere și deziluzie, subliniază fragilitatea fericirii și inevitabilitatea pierderii.