Mai Iroade, împărate,
Te-ai umplut de răutate
Pentru că ai auzit
Că prorocul s-a împlinit.
Lui Irod frică îi este
Că un alt rege va crește
Care îi va face rău
Că o să-i ia locul său.
Dimineața când se scoală
Nici pe față nu se spală
Se duce la tămădu
Și jură pe Dumnezeu.
Atunci Irod împărat
O poruncă grea a dat
Copii până la trei ani
Să-i omoare că-s dușmani.
Dar Iosif și-a luat soția
Pe numele ei Maria
O fecioară prea curată
Ce era însărcinată.
Și din țară au plecat
Și au umblat în lung și-n lat
Mariei loc să-i găsească
Unde să poată să nască.
Și mergând așa pe drum
Au întâlnit un bătrân
Dar la suflet tare bun
Și se numea Moș Crăciun.
El i-a primit pe amândoi
Într-o iesle pentru boi
Fân pe jos i-a așternut
Și Maria a născut.
Pruncului nume i-au pus
I-a dat numele Iisus
Și era tare frumos
Așa s-a născut Hristos.
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea biblică a nașterii lui Iisus, începând cu teama lui Irod și culminând cu găsirea unui loc de refugiu de către Maria și Iosif cu ajutorul lui Moș Crăciun, unde Fecioara Maria dă naștere pruncului Iisus.