Se întâmplă câteodată
Fumând țigara la fereastră
De mână c-un băiat și-o fată
Îmi amintesc iubirea noastră.
Se întâmplă câteodată
Fumând țigara la fereastră
De mână c-un băiat și-o fată
Îmi amintesc iubirea noastră.
Când încet vântul adie
Pun mâna la inimă
Din privirea mea pustie
Mai curge o lacrimă.
Când încet vântul adie
Pun mâna la inimă
Din privirea mea pustie
Mai curge o lacrimă.
Mi-ai lăsat o floare-n glastră
O țin să nu ofilească
Parfumul ei să m-aline
Când dorul de tine-mi vine.
Mi-ai lăsat o floare-n glastră
O țin să nu ofilească
O ud cu lacrimi de iubire
Căci ține locul lângă mine.
Noaptea când încerc s-adorm
Oftez când somnul nu îmi vine
Vreau să cred că nu mi-e dor
Încă eu mai țin la tine.
Noaptea când încerc s-adorm
Oftez când somnul nu îmi vine
Vreau să cred că nu mi-e dor
Încă eu mai țin la tine.
Când încet vântul adie
Pun mâna la inimă
Din privirea mea pustie
Mai curge o lacrimă.
Când încet vântul adie
Pun mâna la inimă
Din privirea mea pustie
Mai curge o lacrimă.
Mi-ai lăsat o floare-n glastră
O țin să nu ofilească
Parfumul ei să m-aline
Când dorul de tine-mi vine.
Mi-ai lăsat o floare-n glastră
O țin să nu ofilească
O ud cu lacrimi de iubire
Căci ține locul lângă mine.
Se întâmplă câteodată
Fumând țigara la fereastră
De mână c-un băiat și-o fată
Îmi amintesc iubirea noastră.
Noaptea când încerc s-adorm
Oftez când somnul nu îmi vine
Vreau să cred că nu mi-e dor
Încă eu mai țin la tine.
Când încet vântul adie
Pun mâna la inimă
Din privirea mea pustie
Mai curge o lacrimă.
Când încet vântul adie
Pun mâna la inimă
Din privirea mea pustie
Mai curge o lacrimă.
Mi-ai lăsat o floare-n glastră
O țin să nu ofilească
Parfumul ei să m-aline
Când dorul de tine-mi vine.
Mi-ai lăsat o floare-n glastră
O țin să nu ofilească
O ud cu lacrimi de iubire
Căci ține locul lângă mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie după o iubire pierdută. Naratorul își amintește de relație și găsește consolare în floarea lăsată de persoana iubită, simbol al amintirii și al speranței.