Lumea zice că-s nebun că vorbesc singur pe drum,
Nu-s nebun că vorbesc cu tine că te simt mereu cu mine.
Văd doar imaginea ta,
E peste tot, vorbesc cu ea,
Stă chiar în fața mea, e peste tot mereu vorbesc cu ea.
Te caut cu o privire, simt că tu mă strigi pe mine,
Nu ești, tot te pot vedea,
Tu ești în mintea mea.
Văd doar imaginea ta, e peste tot mereu vorbesc cu ea.
Stă chiar în fața mea, e peste tot mereu vorbesc cu ea.
Stă chiar în fața mea, cum de nu o vedea și altcineva?
Lumea zice că-s nebun că vorbesc singur pe drum, of inima mea, of inima mea.
Nu ești, nu te pot vedea, tu ești doar în mintea mea, of inima mea, of inima mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund pentru o persoană pierdută, văzută doar în amintire. Protagonistul se simte nebun din cauza acestei obsesii, dar nu poate renunța la imaginea persoanei iubite, care îl bântuie constant.