Dacă poți să o faci, fă-o, n-am să mă supăr
Știu că ai vise, am încetat să le mai număr
Nu te mai bat pe umăr și nu-ți mai cer nimic
Am înțeles – luptăm cu un destin fatidic.
Și dacă poți să faci, fă, nu sta după mine
Am stat destul visând c-o să ne fie bine
Fine, fă-o, pune bani de-o parte și nouă
Lasă-ne asta în loc să-ți rupi inima în două.
Stai acasă și vezi de ce-o să pui pe masă
Eu nu mai vreau să te mai văd plecând din casă
Venind în noapte, ea e trează, două și ceva
Parcă ție mizeria ți-aduce liniștea.
Așa zici că trăiești și știu că prețuiești ce scrii
Dar asta n-o să te țină prea mult printre vii
Zici că știi, dar bagi în tine multe mizerii
Zici ”Fie ce-o fi! ” și ăsta e traiul tău de zi cu zi.
E conștiința, frate..
E conștiința, frate, îmi zice să îmi văd de sănătate
Îmi zice să le las pe toate și să plec departe
Îmi zice că e timpul să fac și pentru mine ceva
Că după atâția ani muzica mi-a înstrăinat familia.
Nu sunt pe zonă, am gânduri grele ca o tonă
Și m-am lăsat de zece ani, dar nu bag metadonă
Imaginează-ți câtă voință pot să am
Că asta e tot ce am și îmi amintesc când mă uit pe geam
și mă întreb unde eram și unde sunt și unde voi fi
Dacă am renunțat de mult să mai adun hârtii
Ia-le, de zici că-s necazuri și fug de ele
Unii scriu pentru dorințe, iar alții din durere.
Unii m-ascultă și asta e tot ce au în noapte
Când se gândesc că tre să facă prea multe fapte
Alții se țin deoparte și e mai greu, frate
Sper să-i ajut să treacă mereu peste toate.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior dintre urmărirea visurilor personale și responsabilitățile față de familie. Vorbește despre sacrificiile făcute, lupta cu conștiința și dorința de a-i ajuta pe alții, chiar și atunci când propriile greutăți sunt copleșitoare.