Nimeni Altu’ – Încă O Poveste [Nopți Prea Lungi]

A venit toamna, suntem în septembrie ’99
S-a întunecat de mult afară și-a început să plouă
E vineri seara, știi și tu, e plină scara
De bagabonți ce vor s-alunge plictiseala.
Unul aprinde țigara și toți se strâng în cerc
Se arde-ncet, din când în când cineva spune „Ține în piept!”
E printre ei un puști care n-a pus bani
E clasa a noua la liceu, are vreo 15 ani.
Venise de la școală, dar a mai stat și el în scară
să fie la fel ca ceilalți băieți din cartier
Fumase h*****ă, dar nu-l interesa
Părea un simplu drog atunci, mai mult de-atât nici că știa.
S-a dus acasă și s-a comportat ciudat
A doua zi la masă a vomitat tot ce-a mâncat
Părinții nu s-au prins, crezând că s-a îmbătat
Când el de fapt venise pentru prima dată acasă spart.
A continuat și a doua zi la fel
Bucuros de noul anturaj din cartier
A trecut o lună, au trecut două, trei
Dar într-o zi nici unul dintre ei n-a mai produs lei.
Știa, venise rândul lui să facă ceva
Combinații cumva sau să dea măcar impresia
Și cum avea alocația pe ultimele luni
Pentru dava le ajungea câteva zile, banii au fost destui.
Băieții lui atunci l-au îmbrățișat
Iar cel mai șmecher dintre ei i-a zis „Fratele meu, tu ești băiat!
Să moară mama, dacă se ia cineva de tine
să vii la mine, nu mi-e frică de nimeni, știi bine!”.
Și de-atunci puștiul nu știu cum de s-a schimbat așa
Tot timpul înjura și-o luase grav pe dava
Dar nu credea, zicea „Gata, știi tu cum e viața mea?
Frate, nu te mai băga, vezi-ți de treaba ta!”.
Acum umbla prin farmacii să-și ia seringă
Fiindcă plăcerea la țigară începuse să se stingă
Ceilalți copii îl știau de frică și deja
puștiul se mândrea cu cine stătea și cu ce făcea.
Începuse și el să învețe cum să facă bani
Și-și luase harfe de când o ardea printre golani
Se șmecherise pe-afară și chiulea de la școală
Avea tupeu s-o dea cu toți în smardoială.
A fost zmeu cam un an de zile
Avea intrare la toți traficanții din cartier și era bine
Dar acum avea răuri, nu mai era la fel
Și pe cel mai șmecher l-a prins garda cu marfă la el.
Părinții lui știau, dar n-aveau ce să-i facă
L-au băgat la Bălăceanca, poate așa o să îi treacă
Dar când a ieșit bineînțeles c-a tras din prima
Stătea spart pe gard zicând „Doamne, ce-mi place h*****!”.
Își ascundea în ghenă fiola seara și-o seringă
Dar fără să știe luase de mult hepatită
Și cu ficatul varză continua să tragă
Îl vedeam mereu cu țigări la bucată și-o sticlă cu apă.
Stătea singur pe gard, brigada s-a spart
când și-a dat gherlă și-a vrut să-și facă mai mult că nu l-a luat
S-au certat, s-au bătut, se înjurau când se întâlneau
Își mai vorbeau frumos doar atunci când se combinau.
Și puștiul fura din casă acum, vânduse aproape tot
Tacsu’ era bolnav, mă-sa nu mai muncea deloc
Era 2003, se lăsase de școală
Și se gândea să vândă marfă sau să plece din țară.
Stătea pe-afară, făcându-și planuri care s-au destrămat
Într-o zi banală când totul s-a terminat
A plecat să-și ia dava de la altcineva
Auzise c-a rupt norma marfa, dar nu prea credea.
Din două bile, 15 unități, dar cremă
Și-a stat câteva ore până și-a găsit o venă
După ce și-a făcut a închis ochii și-a căzut
A făcut spume și-atât, acum e pa, pierdut, kaput.
L-au găsit vecinii, l-au îngropat părinții
Înjurând și blestemând soarta lui și sfinții
Iar în cartier, oricare ar fi el e la fel
Încă unul mort, curând o să uite de el.
Aceasta este încă o poveste
Despre un copil ce nu mai este
Peste el s-a pus de mult pământ
Iar la mormânt nu vine nimeni și tovarășii lui nu-l mai plâng.
Aceasta este încă o poveste
Despre un copil ce nu mai este
Peste el s-a pus de mult pământ
Iar la mormânt nu vine nimeni și tovarășii lui nu-l mai plâng.