Numește-mă demon
Aseară am făcut un înger să plângă
A nu știu câta oară
Nu știu ce mi se întâmplă
Și încă mai visez
Când fumez și beau și vreau să ne fie bine
Dar simt că nu te mai pot ține lângă mine
Și te înțeleg sau măcar încerc să mă prefac
Știu că te-ai săturat să auzi mereu
„Îmi pare rău, n-am să mai fac”
Dar asta sunt.
Probabil așa o să fiu și peste ani
Știi bine că între mine și tine
Nu a fost vorba niciodată de bani
Era doar vorba că într-o zi o să mă schimb
Și o să mă maturizez
C-o să devin responsabil
Și că o să încep să mă gândesc..
La viitor, la sănătate, la muncă, la casă, la noi
La tot ce ne-a legat odată
Și la tot ce ne-am dorit amândoi
Atât de mult nu-mi vine să cred
Cât timp a trecut, prin câte am trecut
Și mai ales prin câte ai trecut de când ne-am cunoscut
Mă întreb de ce destinul a decis să ne întâlnim
Și apoi ne-a ucis fiecare vis
Făcându-ne să suferim
De ce încă ne mai iubim?
De ce mai spun ce spun acum și la ce bun
Când las în urmă numai scrum și fum
Și tu pleci pe alt drum
De ce nu am reușit ce mi-am dorit de mic să fiu
De ce nu avem un fiu
Și mai ales de ce mai sunt încă viu
Când știu că..
Inima mea e a ta iar tu nu o să mai fii a mea
Și mai ales când știu
Că n-o să pot iubi pe altcineva.
Ref:
Mi-a ajuns să te privesc..
Ca să simt cât îmi ești de dragă
Ia ascultă băiatule
Ce ți-o fi trebuit ție fata asta.
Aș vrea ca cineva să mă bage în mormânt
Doamne da-mi pământ
Dar promite-mi
Că nu o să o mai văd niciodată plângând
Promite-mi
Că mă vei lăsa să o văd chiar dacă ea nu o să mă vadă
Și fă-o Doamne
Te rog să mai zâmbească încă o dată
Mai dă-i o șansă, eu mi le-am risipit pe toate
Mai dă-i o viață, speranță
Și mie să-mi dai moarte
Ia-mi zilele blestemate
Și îngroapă-mi trupul adânc
Nu mă lăsa să plâng
Ci dă-mi măcar 3 motive să râd
Și te rog Doamne foarte mult
Să mă mai lași din când în când
Să-i mai ascult, fumând pe frații Gonzales cântând
Că sunt singura mea alinare atunci când inima mă doare
Și mă ustură limba de la atâtea cuvinte amare
Și vorbe goale
Pe care le spun fără să mă gândesc
Că mă grăbesc
Și caut să las ceva cât timp mai trăiesc
Fiecare vers pe care-l spun acum
Îl spun direct
La fel ca fiecare pas pe care-l fac atunci când merg
Singur..
Sunt sigur că așa mi-a fost scris
Mi-aș da toată familia la schimb pentru împlinirea unui vis
E trist..
Și tu ești trist dacă mă asculți pe mine
Copile
Fă ceva să-ți fie măcar ție mai bine
Și nu-ți fă griji
Dacă vei pierde tot ce ai adunat o viață
Îți las un loc de veci lângă poeții morți
Dar încă în viață
Învață!
Să nu-ți păstrezi sufletul în gheață
Ieși în față
Căci la sfârșit e doar un cimitir și multă ceață..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unui bărbat pentru pierderea iubirii sale, recunoașterea propriilor greșeli și dorința de a proteja persoana iubită de suferință. El se confruntă cu sentimente de vinovăție și neputință, reflectând asupra trecutului și a viitorului incert.