Ai mei încă mai poartă mândria
De-a trăi în România
Cu toate că viața lor e ca o luptă cu tragedia
Se-nfruptă din via cu struguri amari
Și aleargă după bani
Mai repede decât ogari afgani
Sunt atâția ani în care au visat
La un trai decent
Trăit de același prezent furat
Și e păcat să știi că timpul se scurge, viața se duce
Fiecare o duce după cum fuge după fericire
Parcă am fi făcuți să avem aceeași fire ca niște roboți
Și la costum sunt prea mulți hoți
Furând de la toți, închid porți pentru mulți români
Și-au vândut până și cel mai scump testament de la străbuni
Suntem blestemați să fim aici, fără prea mulți amici
Tre’ să luăm decizii importante la ghici
Ăștia ne înțeapă ca niște arici și doare
Întrebare: de ce mai purtăm toale cu buzunare?
Știu că simți ce zic, că știu că simt ce zic
Când inima te-ntreabă ce-ai pățit, iar tu răspunzi mințind: nimic
Și dai la schimb o seară
Pe acorduri de chitară
Mai lași o sticlă goală
Mai rupi o țigară
Liniștea devine cel mai de preț într-un mod de viață haotic
Când neliniștea e răspândită cum era în trecut stilul gotic
Când omu’ mparte departe de promisiuni și speranțe deșarte
Ne-aduce poate amintiri cât pentru o carte
Copil fiind, scriam poezii la ora de mate
La școală, mă duceam mereu cu aceleași haine, poate prea purtate
Pătate de vin roșu sau arse de scrum
Iar în sufletul meu știu că le port și acum
Mă simt și acasă pe drum, tu nu poți știi de ce
Dacă trăiești fără să știi cum e
Cu adevărat cum e, ai să prețuiești emoțiile precum comorile
Și vântul ce bate și te face să lupți cu morile
Ofer maxim respect celor ce mă-nțeleg
Înțelept e să ții piept oricărui eveniment
Direct ofer medalii spirituale celor ce luptă în frontul vieții cu absolut orice le poate sta în cale
PACE!
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură din România, cu luptele și greutățile oamenilor, dar și cu mândria de a trăi pe aceste meleaguri. Este un mesaj despre speranță, dar și despre dezamăgire, despre trecut și prezent, despre emoții și amintiri.